|
|
|
|
După ce a ajuns cunoscut în România interpretându-l pe Făt-Frumos din "Tinereţe fără bătrâneţe", fostul sportiv al clubului ILSA Timişoara Mircea Breazu se identifică, de două decenii, cu Winnetou, căpetenia apaşilor
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Timp de şsapte decenii, celebrul club sportiv de înot şsi polo pe apăa ILSA Timişsoara (foto) a dat României generaţtii întregi de campioni naţtionali şsi olimpici. Mulţti dintre foşstii "ilsişsti" aveau săa-şsi câşstige însăa faima şsi dincolo de lumea sportului, în medicinăa, muzicăa sau în arta cinematograficăa. Forma fizicăa şsi calităaţtile sportive ale înotăatorilor şsi poloişstilor de la ILSA le-au garantat succesul în lumea filmului: Unul dintre aceşstia este Mircea Breazu, cel mai longeviv interpret al lui "Winnetou" din toate timpurile.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"Doctor în artă"
Puţini ştiu că fostul înotător ILSA Mircea Breazu este unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi actori din Germania.
Născut în 1946, în oraşul transilvănean Sebeş, Mircea Breazu s-a mutat la Timişoara, unde a urmat Liceul cu profil german "Nikolaus Lenau". După bacalaureat, în 1963 se înscrie la Facultatea de Construcţii, dar o abandonează din pasiune pentru teatru. După cinci ani de studiu la Facultatea de Teatru şi Film (secţia germană - română), Mircea Breazu a terminat al şaptelea din cei 1.200 de absolvenţi, primind titlul de "doctor în artă". "Dragostea pentru teatru o am în sânge", spune el, căci mama sa a fost tot actriţă.
|
|
|
|
|
|
Fan "Winnetou"
În copilărie, între lecturile preferate ale lui Mircea Breazu se aflau romanele lui Karl May. Împreună cu prietenii săi, făcea şi scenete pornind de la cărţile despre Vestul sălbatic ale lui May, fără să ştie că, mai târziu, avea să-l întruchipeze pe Winnetou, căpetenia apaşilor, de peste 1.000 de ori. Îşi aminteşte că, în copilărie, atunci când a fost adus filmul Winnetou şi în cinematografele din România, l-a vizionat de 15 ori!
Fire sportivă, Mircea Breazu a practicat înotul (la ILSA Timişoara), ciclismul (a participat la Campionatul naţional de ciclism pentru juniori), călăria (la clubul sportiv militar "Steaua Roşie" Bucureşti) şi automobilismul (înscriindu-se la diverse raliuri), toate folosindu-i ulterior în cariera artistică.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Debutul
Abandonând cariera de sportiv, viitorul "Winnetou" debutează pe scenă în 1968, la "Teatrul "Nottara" din Bucureşti, în piesa "Miracolul". Până în 1978, Mircea Breazu a jucat - în germană şi română - în zeci de piese la teatre din Bucureşti, Braşov şi Sibiu. Cariera cinematografică şi-a început-o tot în România. Trei filme l-au consacrat în conştiinţa cinefililor: "Tinereţe fără bătrâneţe" (1968) (foto), "Mihai Viteazul" (1970), în regia lui Sergiu Nicolaescu şi "Profetul şi ardelenii", din 1978. A mai jucat în coproducţii româno - germane şi româno - italiene: "Bătălia pentru Roma", "Străinul", "Geniul", "Căminul drag".
|
|
|
|
|
|
Făt-Frumos
Rolul principal din "Tinereţe fără bătrâneţe", Făt-Frumos, l-a consacrat inclusiv pe plan internaţional, fiind premiat la festivalurile de film din Brazilia, Iran şi URSS. Din păcate, regimul comunist de la Bucureşti nu i-a permis lui Mircea Breazu să participe la festivităţile de premiere de peste hotare.
Primul rol de acţiune a fost cel din "Mihai Viteazul", iar în coproducţia "Bătălia pentru Roma" a putut să-şi etaleze şi calităţile de cascador.
Un moment oarecum hilar din cariera lui Mircea Breazu a fost atunci când a trebuit să joace într-un film cu Violeta Andrei (foto), soţia ministrului de externe de la acea dată, Ştefan Andrei, care fiind extrem de gelos, i-a interzis să fie "prea intim" cu actriţa în scenele de amor.
|
|
|
|
|
|
Fuga din ţară
În 1979, Mircea Breazu emigrează în Germania, împreună cu mama, soţia şi fiul său, stabilindu-se în oraşul Bielefeld. "Aici am găsit nu doar un nou cămin, ci şi o nouă viaţă artistică, pe scena Teatrului de stat Bielefeld", spune actorul. La doar un an de la sosirea sa în Germania, Benjamin Armbruster - noul său nume de scenă - este distribuit în piese. Aici s-a remarcat nu doar pentru jocul actoricesc, ci şi pentru coregrafie. În plus, "Benny" îşi ajută mai tinerii colegi actori să joace scenele de luptă, mai ales cele de scrimă.
Emoţionante pentru Benjamin Armbruster au fost piesele în care a jucat împreună cu mama sa, de la care spune că a moştenit talentul actoricesc.
|
|
|
|
|
|
Vestul sălbatic din Est
Germania a dezvoltat un adevărat cult pentru cărţile lui Karl May, cel mai bine vândut scriitor german al tuturor timpurilor, autorul best-seller-ului "Winnetou". Celebru şi unic în toată lumea este "Festivalul Karl May" organizat în oraşul Elspe. Pe o imensă scenă în aer liber sunt reproduse întocmai atmosfera şi peisajele de Vest sălbatic din romanele lui Karl May. În anii '70, însuşi actorul francez Pierre Brice (foto) - cel mai celebru interpret al rolului "Winnetou" - a fost adus la Elspe pentru a fi pregătit pentru rol.
Din 1988, Benjamin Armbruster îl joacă pe Winnetou în acest mini-Hollywood german. Anul acesta a ajuns la al 18-lea sezon, astfel că germanii nici nu mai vorbesc despre el ca despre "actorul care îl interpretează pe Winnetou", spunându-i, firesc, "Winnetou".
Actorul de origine română recunoaşte că în alegerea lui pentru rolul căpeteniei apaşilor au cântărit foarte mult fizicul, abilităţile sale sportive şi faptul că ştia să călărească şi să se lupte. Deşi îl joacă pe Winnetou de 18 ani, nu s-a săturat pentru că, spune el, "îmi place echipa cu care lucrez, îmi plac caii şi ideea de a juca în natură, live-efect-ul".
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Viaţa la fermă
În 2001-2002, Benjamin Armbruster a mai fost distribuit în câteva filme şi producţii TV, însă cinefilii germani îl identifică deja prea mult cu Winnetou, personajul care l-a consacrat, pentru a-l vedea şi în alt rol. Visul de actor al lui Benny ar fi fost să joace într-un film de acţiune în rolul unui comisar de poliţie şi în piesa shakespeariană "Regele Lear".
Faptul că îşi dedică mare parte din timp Festivalului de la Elspe nu îl împiedică pe român să renunţe la prima sa dragoste, teatrul, iar timpul liber şi-l petrece cu familia la ferma din Gütersloh, unde are grijă de cei patru cai ai săi, Jappaloup, Apaché, Watani şi Wachena, toţi cu nume din romanele lui Karl May.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
ILSA DREAM TEAM. În anii '20, fabrica de textile ILSA era una dintre cele mai mari angajatoare ale vremii. Lângă fabrică, muncitorilor li s-a construit o sală pentru activităţi sportive, atletism şi tenis. Pentru a pune la punct un bazin de înot, "ilsiştii" s-au gândit la o metodă originală de a strânge bani: au organizat serate dansante contra cost. Proiectul bazinului de înot s-a materializat la începutul anilor '30. Cu o lungime de 33 de metri, bazinul era pretabil la competiţiile oficiale de înot. În scurt timp, ILSA a devenit unul dintre cele mai puternice cluburi de înot şi polo din România. Prima participare la un campionat naţional de polo a ILSA a avut loc în 1933, iar după cel de-al doilea război mondial, clubul a cucerit titlul naţional la polo pe apă, oferind cei mai mulţi jucători echipei naţionale.
Clubul ILSA a avut participări la patru olimpiade: prima, în 1952, la jocurile olimpice de la Helsinki, iar ultima, în 1992, la Olimpiada de la Barcelona.
Un incident tragic a lovit clubul ILSA la mijlocul anilor '50, când doi dintre înotători, Bagiu Lucian şi Stubi Stănescu, au fost înjunghiaţi într-un parc din Bucureşti.
Anii '80 au însemnat începutul sfârşitului pentru club. Lipsa de fonduri şi condiţiile precare de antrenament au făcut ca ILSA să piardă teren în faţa echipelor mai puternice din capitală, Dinamo şi Steaua, în care statul pompa bani. Deceniul opt a fost primul fără un program activ de înot şi polo. Majoritatea foştilor mari sportivi au emigrat în Germania, Statele Unite şi Israel.
Nici după Revoluţie nu s-au mai făcut investiţii în ILSA, astfel că în 1999 clubul a fost desfiinţat. Paradoxal, Timişoara, care în trecut dăduse nume mari în sportul pe apă, este singurul oraş mare din ţară fără un bazin olimpic de înot.
În anul 2002, foştii ilsişti, majoritatea stabiliţi acum în SUA, Germania şi Israel, s-au gândit să reînvie spiritul ILSA punând la punct un site cu o impresionantă bază de date şi fotografii care rememorează decenii întregi de activitate a clubului timişorean. Un link separat i s-a rezervat lui Mircea Breazu, alias Benjamin Armbruster, pe a cărui pagină web (www.benjaminarmbruster.de), fanii lui Winnetou pot afla despre viaţa şi activitatea actorului, cascadorului şi coreografului fost ilsist. Iniţiatorul şi administratorul site-ului www.ilsa-timisoara.net este Gabe Bohm, originar din Timişoara, fost înotător la ILSA, stabilit de 30 de ani în Statele Unite.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
PASIUNE PENTRU CAI ŞI MUZICĂ. Dincolo de actorie, cascadorie şi coreografie, Benjamin Armbruster are ca hobby-uri hipismul, ciclismul, automobilismul, muzica (are deja două CD-uri pe piaţă - foto) şi filmele în care este protagonist Richard Dean Anderson, actorul din McGyver şi Stargate. Se ocupă personal şi de caii cu care joacă în Winnetou, pe care îi îngrijeşte şi îi antrenează personal.
|
|
|
|
|
|
|
|
INVITAT LA SHOW-URI. Benjamin Armbruster este foarte des invitat să participe, în diferite oraşe din Germania, la show-uri western şi emisiuni, pentru a face demonstraţii de călărie şi cascadorie, în costumul său de indian. E însoţit de fiecare dată de partenerul său preferat din Winnetou, Meinolf Pape, care îl interpretează pe Old Shatterhand.
În 1995, românului i s-a făcut onoarea de a fi primul vizitator al muzeului "Karl May" din oraşul de naştere al scriitorului, Radebeul.
|
|
|
|
|
PERUCĂ DE APAŞ. S-a familiarizat atât de mult cu personajul Winnetou încât are nevoie doar de o oră pentru a învăţa pe de rost un text din Karl May. Chiar dacă, în realitate, Benjamin Armbruster este tuns scurt, nu-l deranjează peruca cu păr lung pe care trebuie s-o poarte pentru a interpreta rolul căpeteniei apaşilor, căci - glumeşte el - "un indian nu se plânge niciodată şi nu cunoaşte durerea".
|
|
|
|
|
|
|
"WINNETOU", CARTEA. Personajul lui Karl May, Winnetou, întruchipează eroul amerindian devenit căpetenia apaşilor. Potrivit romanului, naratorul Old Shatterhand îl întâlneşte pe Winnetou, cu care, după o serie de întâmplări dramatice, leagă o mare prietenie. Personajul Winnetou este un abil luptător, dar manifestă şi o mare compasiune pentru oameni, demonstrându-şi bunătatea în ciuda ameninţărilor constante la care este supus de către duşmani. Winnetou călătoreşte, împreună cu fratele său de sânge Old Shatterhand, pe un cal la fel de celebru ca el, Iltschi (adică "Vânt") şi are o armă "SilverGun"). În ultima carte din trilogia lui Karl May, Winnetou este ucis.
|
|
|
|
|
KARL MAY. Karl May este cel mai bine vândut autor german al tuturor timpurilor. A scris îndeosebi romane cu tentă western, piese de teatru, poezii, dar a compus şi o versiune proprie a cântecului "Ave Maria". Provenit dintr-o familie săracă, May s-a născut orb şi şi-a redobândit văzul abia după o intervenţie chirurgicală la vârsta de patru ani. A început să scrie în închisoare, unde a ajuns în urma comiterii unor furturi. S-a consacrat în 1892, odată cu romanul Winnetou I, scris după o călătorie în America de Nord.
A fost fascinat nu doar de Vestul sălbatic, ci şi de lumea orientală, dovadă că a scris o serie de romane despre Imperiul Otoman.
Cărţile lui Karl May au fost traduse în peste 30 de limbi, inclusiv în Esperanto, şi s-au vândut în peste 200 de milioane de exemplare. Multe dintre lucrările sale s-au ecranizat.
May a avut câţiva admiratori celebri, precum Albert Einstein şi Adolf Hitler, iar în 1969 a fost înfiinţată "Societatea Karl May", care îi studiaza viaţa şi opera.
|
|
|
|
|
|
|
ELSPE FESTIVAL. Oraşul german Elspe găzduieşte, din anul 1958, Festivalul "Karl May", unic în lume, unde se pune în scenă - într-un imens decor natural - opera scriitorului de origine germană. Festivalul s-a organizat chiar şi în timpul celor două războaie mondiale şi include efecte tehnice spectaculoase, recitaluri de muzică country, demonstraţii de acrobaţie şi scene actoriceşti din "Winnetou". Turiştii, extrem de numeroşi, au catalogat decorul de la Elspe drept varianta germană a decorurilor hollywoodiene.
|
|
|
|
|
"Aş vrea ca, atunci când se gândesc la mine, oamenii să spună: îmi amintesc de el, a fost un om bun"
Benjamin Armbruster
|
|